COMPARAȚIA E HOȚUL BUCURIEI

Îmi place foarte mult citatul ăsta din titlu pentru că mi se pare extrem de adevărat. Dacă ești nemulțumit de mașina ta actuală dar o compari totuși cu același model – ediția mai nouă, probabil îți vei da seama că nu e chiar așa de rău ce ai tu. Dacă o compari în schimb cu un Ferrari, probabil te apucă despresia automobilistică… :))

Perfect valabil și pentru fizicul tău!
Dincolo de nenumăratele beneficii ale sportului, cu toții ne dorim să arătăm bine. Dacă te-ai apucat de sport de câteva luni, sigur vei fi mândră de progresul tău, cu condiția să te compari cu tine de acum câteva luni. Dacă te compari cu o persoană care se antrenează de 15 ani și care apare pe o copertă de revistă sportivă, probabil te apucă despresia fitnessistă… :))

Mereu am fost un susținător al ideii de a te compara pe tine cu tine, cu omul din oglindă. Ești tu VERSUS tu, pentru că aia contează de fapt. În sport nu e ca la cursele de cai, nu concurezi cu nimeni, doar cu varianta ta din trecut.

Cu toate astea, dacă de multe ori, probabil inconștient, ne tragem moralul în jos pentru că ne comparăm cu alții care sunt la un cu totul alt nivel, de ce să nu folosim uneori tactica asta și în favoare noastră, nu neapărat împotriva noastră?

Am avut o prima parte de concediu în care am mers la mama Biancăi, în Austria. Acolo, am fost primit precum orice tânăr balcanic care își vitează părinții: cu mormane de șnițele, cartofi prăjiți, langoși, Kinder, Haribo, suc și bere…

Nu mă pregătesc de un concurs de fitness și mânânc nutritiv 90% din an, așa că m-am gândit, cât de rău poate să fie dacă îmi fac de cap o săptămână din punct de vedere alimentar?

Și cum m-am băgat eu fără milă în bucate alese precum se bagă boomerii în seamă când te întreabă ”Da’ voi când faceți copii?”, m-am trezit într-o seară ca musafir la cineva acasă. Cineva care ne-a invitat la vafe calde.

Și stăteam eu așa la masă, cu vafa mea plină de Nutella și frișcă, cu berea radler în fața mea și mă gândeam ”Bă, oare e bine ce fac? Oare nu e exagerat? Oare nu e prea mult? Prea de tot, totuși…”

Următorul meu gând, care a servit pe post de răspuns, a fost ”E cam exagerat, dar e exagerat pentru mine și normalitatea mea. E prea de tot pentru stilul meu de viață, dar dacă mă raportez la realitatea în care trăim?”

Moment în care am fost un mini James Bond și m-am apucat să spionez farfuriile și paharele celorlalți invitați de la masă, ce beau și ce mănâncă ei? Și uite așa eram noi vreo 10 români la o masă dintr-o bucătărie din Austria, iar majoritatea de acolo, serveau vafe cu miere și dulceață, chips-uri, Jim Beam și Red Bull. Să ne înțelegem, toate în același timp, asta printre pauzele de fumat. Băi, ești nebun?!

Alcool, cofeină, nicotină, grăsimi și zahăr, toate în exces, la aceeași masă. Practic, dacă mai aduceau și ceva de tras pe nas erau full option! :))

În momentul în care am realizat că asta e de fapt realitatea modului în care își petrec majoritatea nopțile de weekend, săptămână după săptămână, am avut revelația că vafa mea cu Nutella și frișcă + o bere radler, ocazional, pentru un om activ care se și antrenează la sală, e pistol cu apă, vorba aia.

Nu am scris rândurile ăstea ca să mă scuz pentru ce a mâncat sau ca să îi acuz pe oamenii ăia ce au mâncat ei. Vreau doar să te ajut să conștientizezi că cel mai probabil ești prea dură cu tine însăți și că de multe ori faci alegeri mai bune decât crezi, în multe capitole ale vieții, doar că e foarte ușor să uiți asta când pui prea multă presiune pe tine și crezi că toți sunt imaculați ci doar tu ai rămas în urmă.

Be kind! Inclusiv cu propria ta persoană!